Publicat de: roxana | 18 mai 2014

Despre copilul pierdut…

In ultimul timp, imi este tot mai dor de mine insami. Simt ceva, ca o sufocare.Incerc sa imi dau seama de unde vine starea asta si am inceput sa observ ce se intampla.

In ciuda faptului ca este atata frumusete in jur, ea nu mai ajunge la noi si am devenit tot mai posaci si mai rigizi in gandire si in simtire, iar asta se imprastie peste tot in jurul nostru , otravindu-ne si secatuindu-ne de energie.

Suntem reci si lipsiti de stralucire pentru ca am uitat – am uitat sa savuram.

Suntem tot mai grabiti, dar nici noi nu stim catre ce ne grabim cu adevarat.

Am uitat sa savuram un gust, o aroma.

Am uitat sa ne bucuram de culoare.

Mergem pe strada si am uitat sa mai privim oamenii si sa observam ce e in jur.

Atingem lucrurile si nu mai simtim nici forma, nici textura.

Nu mai stim sa ne bucuram de frumusetea unei ploi vesele de vara.Nu mai stim cum se simt picurii racorosi pe pielea noastra si nu mai stim sa dansam in ploaie.Am uitat sa ne lasam mangaiati de o adiere blanda de vant sau de o raza de soare.

Auzim, fara sa mai stim sa ascultam.Am uitat sa mai lasam o melodie frumosa sa ne curga prin vene atunci cand o ascultam.Am uitat, totodata, sa ascultam linistea, cu invaluirea ei misterioasa.

Nu mai stim sa pretuim si sa ne bucuram de lucrurile simple.Am uiat sa ne mai jucam.

Am uitat sa mai fim blanzi.Am uitat cata energie pozitiva primim atunci cand mangaiem un animalut sau o floare.Am uitat sa mai mergem desculti prin iarba.Nu mai privim dupa stele cazatoare si nu mai admiram luna plina.De fapt, nu mai privim cerul.

Nu ne mai privim in ochi cand stam de vorba.Nu ne mai imbratisam.Nu mai ascultam, ci doar ne prefacem atenti la ce ni se spune.

Nu ne mai iubim si nu ne mai lasam iubiti, crezand ca astfel nu vom mai suferi dezamagiri, uitand ca cei care ne pot dezamagi cel mai tare, suntem chiar noi insine.Si apoi, iubirea si-a pierdut sensul adevarat si a devenit chiar desueta.

Nu mai oferim neconditionat.Am uitat sa daruim un zambet oamenilor necunoscuti.Am uitat sa intaindem o mana si sa fim prieteni adevarati.Am uitat sa cerem si sa oferim iertare.Am uitat sa fim recunoscatori.Nu mai stim sa oferim si nci nu mai stim sa primim.

Am uitat sa impartasim bucurii, in loc de stiri negative, traind cu impresia ca e mai interesant sa fim „seriosi” (a se citi posomarati si gravi).

Am uitat sa mai calatorim in lumea unei carti bune sau a unei poezii.Am uitat ca avem un refugiu extraordinar – calatoria imaginara- pentru a ne reincarca bateriile la nevoie.

Am uitat sa ne oferim emotii pozitive.

Am uitat sa fim demni, din frica de a nu pierde „ocazia” sau pentru ca e mai comod sa fim victime.

Am uitat sa fim noi insine, pentru ca nu „renteaza” in goana asta nebuna.

Am uitat sa vedem dincolo de cee ce se vede.Ne-am micsorat lumea interioara, ne-am redus sufletul la tacere, pentru a nu-i mai auzi strigatele car ne spun ca ne indepartam de noi.

Ne-am pierdut instinctele si simtirile autentice.Am ridicat ziduri „de aparare”, uitand ca de fapt ,cel mai puternic om, este cel care isi da voie sa fie vulnerabil, care isi permite sa iubeasca, chiar stiind sigur ca va pierde ceea ce iubeste.Am uitat sa fim curajosi, sa riscam.”E mai riscant daca nu risti”, spunea Eleanor Roosevelt.

Matuindu-ne sufletele, ne-am matuit si sclipirea din priviri.Suntem tot mai goliti de continut.Devenim tot mai mult forme fara fond.Nici macar nu suntem curiosi sa aflam care sunt visurile noastre, ci ne multumim sa implinim dorintele altora(chiar si inconstient).

Ne lasam adesea pacaliti de false sclipiri si false valori.

Ne luptam din greu zilnic pentru lucruri efemere si le uitam pe cele care ne definesc cu adevarat si care ne implinesc cu adevarat.

 

Am uitat sa fim copii.Am uitat sa savuram, sa ne bucuram „prosteste”, sa radem atunci cand cadem si sa nu mai uram.Civilizatia a omorat copilul din noi.

Am uitat sa ne mai rugam, pentru ca uitam ca exista o forta superioara care coordoneaza totul si care lucreaza prin mainile noastre( daca ii permitem).

 

Unde suntem noi?

De ce e atat de greu sa traim „descheiati la suflet”, fara sa ne lasam manipulati de societate, de visurile si dorintele altora, de frumuseti inselatoare, de valori mincinoase si desarte?

Nu mai avem timp sa traim, ne multumim sa existam.Credem ca suntem prinsi intr-o goana frenetica a timpului, dar uitam ca timpul nu trece, ci noi trecem.

Suntem judecati daca nu „ne-am ” realizat in viata.Mi se reproseaza adesea ca nu „m-am” realizat in viata si ca nu sunt „in randul lumii”.

Ce inseamna sa”te” realizezi in viata? Cine stabileste standardul dupa care cineva „s-a” realizat sau nu?Cine are dreptul sa hotarasca ce este important pentru ceilalti?

Personal, strict pentru mine, realizarea vine in urma unei lupte interioare in urma careia devin libera(eliberata).Asta inseamna multe lucruri.

Daca ne dam cativa pasi inapoi, vom observa ca lucrurile importante ni se petrec sau ni se realizeaza sau ni se dau atunci cand suntem cu adevarat pregatiti sa le intelegem si sa le primim.Pregatirea asta se capata prin schimbari interioare si prin actiune constienta, nu haotica, doar ca sa fim ocupati cu ceva, ca asa da bine.

Viata este o calatorie ce trebuie savurata cu tot ce vine.Drumul conteaza, pentru ca destinatia este aceeasi.E important cum devii urmandu-ti calatoria, si nu e important sa ajungi oricum la destinatie.Conteaza cum ajungi si ce devii.In felul asta si sosirea va fi mai placuta.

E greu sa devii OM, dar e atat de inaltator cand reusim!

Desi poate parea foarte pesimist ceea ce am scris aici (asta simt), eu sunt convinsa ca nu e prea tarziu niciodata, ca speranta exista si e nevoie doar de putina detasare.Avem multa forta in noi, dar am fost conditionati sa nu o constientizam.

Sunt convinsa ca totusi copilul din noi inca nu a disparut de tot, ci sta bine ascuns intr-un colt de suflet, asteptand sa-l imbratisam iar.

Astfel ne putem bucura cu adevarat de munca, de oameni dragi, de daruri si de tot ce este frumos in viata asta.

Sa ne bucuram!

Roxana

 

P.S.

Spun tot timpul ca „am uitat”, deoarece consider ca ne-am nascut toti frumosi si armoniosi cu noi insine, dar pe masura ce am „crescut”, ne-am cam ratacit si am devenit tot mai confuzi.

 

 

 

 

 

Reclame
Publicat de: roxana | 12 ianuarie 2011

Punct si de la capat

LA MULTI ANI!

Stiu ca urarea vine cu intarziere, dar exista un motiv pentru asta. Acolo unde ma aflu de ceva vreme, nu exista acces la internet. Ma aflu acolo pentru ca am pus punct. Am pus punct unei alte etape din viata mea. Acum caut o cale sa o iau de la capat. Intotdeauna mi-au placut inceputurile. Necunoscutul ma fascineaza, aprinde in mine scantei de speranta, de dorinta, de curiozitate, de nerabdare, de aventura…

Acest nou inceput va fi foarte interesant pentru mine ,deoarece schimbarea va fi mai profunda ca niciodata.

Acum am nevoie de o perioada de timp ca sa imi raspund la cateva intrebari esentiale. Aceste raspunsuri vor crea cararea pe care voi pasi in noua aventura din aceasta calatorie care  este viata mea.

Voi reveni peste un timp, dar voi fi o noua EU.

Pana atunci, va doresc tuturor sa nu va fie niciodata teama sa puneti punct si sa o luati de la capat de cate ori va fi nevoie.

Va mai doresc sa va mentineti mereu vie scanteia sperantei, a iubirii, a increderii si a spiritului de aventura.

Un An Nou aventuros, provocator, cu impliniri, cu descoperiri si multa iubire neconditionata va doresc!

Cu sufletul descheiat,

Roxana

Publicat de: roxana | 8 decembrie 2010

Sa nu depinzi de altii

„Sa nu depinzi de altii! Fii independent in fiinta ta! Asculta-ti vocea interioara! O vei putea auzi in momentul in care iti linistesti mintea.

Toate fiintele umane au potentialul de a se cunoaste pe sine insele. In momentul cand te cunosti pe tine insuti, nimeni nu-ti va mai lua individualitatea.”

OSHO

Publicat de: roxana | 25 noiembrie 2010

Depinde numai de noi

„Cea mai mare parte a problemelor noastre apar doar pentru ca nu le-am privit niciodata cu adevarat, nu ne-am indreptat niciodata atentia asupra lor pentru a vedea ce sunt ele in realitate. Incercati sa creati numai lucruri frumoase, nu aduceti la viata nimic urat. Nu aveti prea mult timp si nu aveti nici multa energie de pierdut. Avand o viata atat de scurta, avand o sursa de energie atat de mica, este pur si simplu stupid sa o pierdeti in tristete, in furie, in ura, in gelozie .

Flositi-va energia in iubire, folositi-o in actiuni creatoare , in prietenie, in meditatie; indreptati-va spre ceva care sa va inalte. Si cu cat va inaltati mai mult, cu atat intalniti mai multe izvoare de energie care stau la dispozitia voastra.

Depinde numai de voi.”

OSHO

Publicat de: roxana | 18 noiembrie 2010

Fitness Emotional

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, in ultima perioada am alunecat intr-o stare melancolica, cu o energie scazuta, cu o vibratie scazuta si cu ganduri nu tocmai pozitive.

Motivele ar putea fi destule insa, mai stiu ca nu putem rezolva problemele ramanand in aceeasi stare  pe care o aveam atunci cand le-am creat. Asadar, am inceput sa ma gandesc ce metode as putea folosi pentru a-mi  imbunati nivelul de energie pentru ca astfel sa imi recapat optimismul si pofta de viata. Si, cum nimic nu este intamplator si ceea ce gandim atragem, am gasit pe mail astazi urmatorul articol. Este un articol excelent scris de Andy Szekely, care face o munca extraordinara si pentru care am toata consideratia.  Il puteti gasi si pe http://www.andyszekely.ro

Salut!

Zilele astea am remarcat că multă lume are benzina pe terminate – adică nivelul de entuziasm, energie și vitalitate e la cote mici pentru mulți dintre cunoscuții mei… O fi de la fluctuațiile de temperatură sau de la schimbarea de anotimpuri…??? Nu stiu ! Ce știu este însă mecanica “punerii în stare” ! In acest articol vreau să îți ofer 5 modalități prin care poți să îți îmbunătățești starea emoțională, energia și vitalitatea în orice moment ai nevoie de asta. Și nu e doar pentru tine. E și pentru cei dragi ție, mai ales pentru copiii tăi (dacă ai) care “te iau de odihnit” de cum intri pe ușă. Așadar, chiar dacă nu ai nevoie chiar în acest moment de energizare, pune articolul bine să îl găsești când îți va trebui ! Iată cele 5 metode: Schimbă-ți gândirea Modalitatea principală prin care îți menții o stare negativă este dialogul interior neproductiv: “Nu mă simt bine” “De ce mi se întâmplă tocmai mie” “Vai și-amar de capul meu” Dacă îți spui astfel de lucruri e dificil să te simți bine. Așa că schimbă-le, folosind întrebări: “Cum pot să îmi schimb starea ?” “Cum vreau să mă simt de fapt ?” “Ce e bine în legătură cu ceea ce mi se întâmplă” Chiar dacă efectul nu va fi imediat, te poți folosi de astfel de mesaje interioare ca să declanșezi procesul de trecere de la disconfort la confort. Schimbă focalizarea atenției Observă care sunt lucrurile cărora le dai atenție. Ești cumva atent la stimulul care ți-a generat starea de disconfort ? Ești în continuare atent la amintirile neplăcute care te mențin în starea neproductivă ? Schimbă-le ! Gândește-te la viitor, la cum vrei să se schimbe lucrurile în bine sau mută-ți atenția către oameni pozitivi care te pot scoate din starea actuală. Schimbă- ți fiziologia Aceasta este probabil cea mai rapidă metodă de schimbare a stărilor de disconfort. Pur și simplu plimbă-te sau fă flotări sau cântă. Orice modificare a felului în care te miști (inclusiv a felului în care îți miști mușchii gurii când zâmbești !) este benefică pentru modificarea stării prezente. Și funcționează aproape de fiecare dată. Schimbă felul în care respiri Dă-mi voie să te întreb ceva: De câte ori ai respirat profund astăzi ? Dacă ești ca majoritatea oamenilor, probabil că niciodată în mod conștient. Respiră profund de 20 de ori și vezi cum te simți după aceea. S-ar putea să îți placă ! Schimbă contextul Uneori suntem extraordinar de tributari mediului în care ne aflăm. Facem asocieri între elemente de mediu și stările pe care le trăim. De exemplu, o fotografie așezată pe birou ne poate aminti de o persoană dragă. La fel de “bine”, un tablou așezat într-un birou ne poate trezi amintiri neplăcute dacă l-am vizualizat de mai multe ori în vreme ce ne simțeam inconfortabil. Schimbarea fizică a mediului poate fi antidotul unei stări neplăcute pentru că elimină acea asociere. Așadar, schimbă mediul…. ieși din birou si du-te în parc, ia masa în oraș cu cineva drag, etc… Cele 5 metode descrise mai sus funcționează excelent mai ales luate împreună. Le poti combina cum vrei, pentru că până la urmă contează rezultatul, nu ordinea pașilor… Totuși, ca o sugestie pentru tine, ai putea alege să combini metode din categoria “minte” și respectiv “trup”, așa cum reiese din figura de mai jos. Dacă mă întrebi pe mine… eu prefer să încep cu schimbarea contextului și a fiziologiei, pentru că acestea par să funcționeze cel mai rapid la situațiile de zi cu zi. În concluzie: Schimbă-ți starea în care te găsești și vei obține mai multă energie. Folosește energia în folosul tău și al celorlalți și vei obține mai multă fericire. Restul e… Inspiratie !

Publicat de: roxana | 31 octombrie 2010

Daca as sti…

„Daca as sti ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, ti-as spune <<te iubesc!>>.Nu mi-as asuma in mod prostesc gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data oportunitatea pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si  ziua de azi este tot ceea ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita!”

Gabriel Garcia Marquez

Publicat de: roxana | 31 octombrie 2010

Tell him!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Tell him, posted with vodpod

 

Publicat de: roxana | 30 octombrie 2010

Am o veste buna !

Da, am o veste buna : viata ne da dreptul sa alegem!

Tot ceea ce suntem acum este rezultatul deciziilor luate anterior.In fiecare moment avem de facut o alegere. Felul in care alegem sa privim lucrurile, creaza realitatea in care fiecare dintre noi traim.

Alegem sa vedem  partea goala sau partea plina a paharului? Alegem sa vedem limitarile sau posibilitatile, oportunitatile? Alegem sa renuntam la primul esec sau sa il acceptam ca pe o lectie si mergem mai departe? Alegem confortul si siguranta, dar cu pretul unei vieti netraite sau alegem provocarea, necunoscutul, riscul,  dar cu sansa de a avea  viata pe care am visat-o? Alegem sa traim singuri, distanti, reci, fara iubire, din teama de a nu suferi, sau ne asumam pretul si invatam sa iubim neconditionat, cu toata fiinta ? De fapt, cand iubim neconditionat, nu mai suferim pentru ca nu mai avem asteptari care sa ne fie inselate  .:)

Alegem sa ne plangem trecutul sau sa ii zambim viitorului? Alegem sa ne ignoram problemele sau sa le rezolvam si sa ne eliberam de ele? Alegem sa fim tristi sau sa ii zambim vietii?Alegem sa privim sceptici sau alegem sa incercam macar?

La tot pasul avem de facut alegeri. Suntem asemenea  unei pasari inchise intr-o colivie ,cu usa deschisa, dar careia ii este frica sa isi ia zborul, din cauza mediului nesigur de dincolo de gratiile coliviei.

Joe Vitale spunea ca „ viata este o iluzie optica. Ceea ce vezi, depinde de modul tau de gandire. Vezi femeia batrana sau femeia tanara din celebra imagine „old lady illusion”?”

Daca privim relaxati imaginea, vom constata ca amblele femei exista in aceeasi imagine. Depinde de noi pe care dintre ele ne concentram privirea. Acelasi lucru este valabil si cu realitatea pe care alegem cum sa o percepem.  Vedem saracia sau abundenta ? Vedem frica sau iubirea? Viata e grea sau usoara? Lumea e rea sau iubitoare?etc.

Cu fiecare oportunitatea de a alege din multitudinea de posibilitati, ni se ofera o noua sansa de eliberare, de experimentare. Ce facem cu ea? Avem curajul sa alegem si sa ne asumam responsabilitatea si riscul sau ii lasam pe altii sa aleaga pentru noi, pentru ca apoi sa avem pe cine da vina cand se iveste un esec?

Existenta atator posibilitati si dreptul de a alege pe oricare, faptul ca mereu exista o alternativa, ne invita practic sa pasim cu incredere pe drumul nostru. Trebuie doar sa ne pastram mintile si sufletele larg deschise,si astfel si orizonturile noastre se vor largi.

Exista multa frumusete in lume!

Cu drag,

Roxana.

Publicat de: roxana | 22 octombrie 2010

Fara masura

” Dintre defectele mele, cel pe care il detest cel mai mult este reflexul de a fi prea rezonabil. Tot ce e mediocru in viata mea se datoreaza prejudecatii ca e bine sa fii intelept in orice imprejurare. In fond, ce ne recomanda intelepciunea? Sa fim atenti, evitand riscurile, imprudentele si excesele. Sa facem totul „cu masura„. Si tocmai aceasta masura o gasesc la originea tuturor regretelor mele, a pasiunilor ratate, a „nebuniilor” netraite. N-am avut inteligenta sau norocul de a pricepe la timp ca adevarata masura a vietii unui om nu se poate obtine decat prin lipsa de masura, dorind „fara masura”, indraznind „fara masura”, iubind „fara  masura”. Nu stiu daca aveam calitatile necesare pentru a pune in practica ideea mea ( de la batranete) ca „nebuniile” sunt mai recomandabile intr-o viata (atat de scurta) decat o „intelepciune” searbada si cuminte. Am unele indoieli in privinta asta. Si nu mici. Dar mi-ar fi placut sa stiu mai demult ca intelepciunea e o virtute batranicioasa.”

Convorbiri cu Octavian Paler – O.Paler

Publicat de: roxana | 18 octombrie 2010

Alt fel de muzica

Superb!

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Love, posted with vodpod

Older Posts »

Categorii